Restaurant Cucina Moderna

Casuta noastra … Cucina Moderna

Casa. Ce importanta este in vietile noastre! Declanseaza atatea trairi: liniste, confort, siguranta, satisfactie. O iubim ca si cum ar fi o finta. Ii dam din caldura noastra omeneasca. Ne este dor si suferim pentru ea. Ne bucuram cand avem timp de petrecut impreuna. Viata noastra intreaga graviteaza in jurul acestui concept! Ei bine, va pot spune ca restaurantul Cucina Moderna este o casa. O casuta alba printre blocurile inalte si cenusii din Complexul Studentesc, cu un mic gazon verde-verde la intrare si cu multe flori naturale inauntru. Curatenie si rafinament. Aceste doua cuvinte descriu prima impresie pe care mi-o face “casuta” in care am pasit. Pereti crem foarte deschis, pe jos parchet de culoarea lemnului natur, fete de mese albe, mese si scaune din fier forjat negru. Scaunele sunt acoperite cu pernite albe, prinse cu ajutorl unor sireturi. Mesele sunt aranjate cu servetele galbene.
Pe pereti sunt cateva tablori,par a fi diplome inramate. Oricum sunt foarte vechi pentru ca au hartia ingalbenita. In partea stanga a intrarii sunt geamuri termopan de sus pana jos, care dau intr-o curte pavata si ingusta, marginita, acum la inceput de primavara, de tulpini de trandafir.


Casuta noastra … Cucina Moderna Casa. Ce importanta este in vietile noastre! Declanseaza atatea trairi: liniste, confort, siguranta, satisfactie. O iubim ca si cum ar fi o finta. Ii dam din caldura noastra omeneasca. Ne este dor si suferim pentru ea. Ne bucuram cand avem timp de petrecut impreuna. Viata noastra intreaga graviteaza in jurul acestui concept! Ei bine, va pot spune ca restaurantul Cucina Moderna este o casa. O casuta alba printre blocurile inalte si cenusii din Complexul Studentesc, cu un mic gazon verde-verde la intrare si cu multe flori naturale inauntru. Curatenie si rafinament. Aceste doua cuvinte descriu prima impresie pe care mi-o face “casuta” in care am pasit. Pereti crem foarte deschis, pe jos parchet de culoarea lemnului natur, fete de mese albe, mese si scaune din fier forjat negru. Scaunele sunt acoperite cu pernite albe, prinse cu ajutorl unor sireturi. Mesele sunt aranjate cu servetele galbene. Pe pereti sunt cateva tablori,par a fi diplome inramate. Oricum sunt foarte vechi pentru ca au hartia ingalbenita. In partea stanga a intrarii sunt geamuri termopan de sus pana jos, care dau intr-o curte pavata si ingusta, marginita, acum la inceput de primavara, de tulpini de trandafir.	Cred ca vara este o minune curtea aceasta. Deocamdata este martie, este inca destul de frig si este bine ca suntem inauntru. Luam loc la o masa langa geam. Dintre cele sapte-opt mese cat are restaurantul mai sunt ocupate inca doua. Un domn si o doamna stau la o masa si discuta incetisor, iar la cealalta sunt trei domni italieni. Par grabiti si preocupati sa termine repede de mancare. Nu-I mai fura deloc peisajul. Probabil vin des aici. Sunt, adica, clienti de-ai casei. Deschid meniul si trag concluzia ca iti trebuie un buzunar mai plin ca sa devii “de-al casei”. Mancarea este cam scumpisoara. Sa nu zicem, insa, “hop” pana nu am sarit. Asa ca dam comanda. Ciorba Minestrone, crap la tava cu sos de rosii, mazare sote si tort cu fructe si frisca. Am timp sa casc ochii la lucrarile de pe pereti. Sunt meniuri foarte vechi, iar ospatarul imi spune ca sunt autentice, achizitionate de la anticariat. Vad unul de o suta de ani! A fost facut cu ocazia unei mari sindrofii data de un domn in anul 1903! Nu prea am rabdare sa citesc acum inainte de mancare pentru ca literele sunt inflorate si exprimarea mai de la inceput de secol. Oricum, imi fixez ca tema sa ma uit mai cu atentie peste aceste mici opere de arta.	s