| |
Tinecz - restaurant pentru mese contra-cronometru
Calea Aradului ,numarul 51. Restaurantul Tinecz aminteste de un han si de vremurile Morii cu noroc. E asezat langa drum, in picioarele celor care intra si ies din Timisoara. In fata lui e amenajat un mic loc de parcare. Trasurile de odinioara s-au transformat in autoturisme. Audi, Ford, Volkswagen. In schimb, se mai aude la doar cativa metri distanta nechezatul cailor putere, care "tropaie" în sus si in jos pe Calea Aradului. Ce a ramas cu siguranta neschimbat, indiferent de epoca, este expresia oamenilor care coboara din mijloacele lor de transport si stiu ca urmeaza sa manance, sa bea si sa se simta bine.
Tinecz poate fi foarte bine si o destinatie prestabilita pentru un pranz de afaceri contra-cronometru. Serviciile sunt destul de prompte si masa poate fi luata în maximum o ora. Zambetul si amabilitatea chelneritelor, precum si sacourile rosii pe care le poarta te duc iar cu gandul la vremurile trasurilor si ale hangitelor dracoase. Interiorul localului este decorat simplu, pe baza unei combinatii de pereti albi, lemn (lambriuri, mese si scaune) de culoare închisa si lumina discreta. Daca este o zi de sambata e posibil ca la unul dintre cele doua niveluri ale restaurantului sa fie in plina desfasurare o nunta. In acest caz peste tot se va auzi muzica de petrecere si nu veti putea discuta prea multe. Sa vezi, insa, o mireasa se spune ca aduce noroc.
|
|
Pentru a nu avea surpriza sa gasiti toate mesele ocupate, este recomandabil sa faceti rezervari prin telefon. Noi am avut bafta. Dupa doar câteva minute de asteptare s-a eliberat o masa. Nu ma simt, insa, total confortabil. Este asezata oarecum pe centrul salii de la parter, in dreptul unui perete despartitor pe de o parte si a usii spre bucatarie si etaj de cealalta parte. Din cauza peretelui nu vad deloc afara, spre curte si spre sosea, iar inauntru ma pot delecta doar cu dute-vino-ul chelnerilor de la si inspre bucatarie. Tocmai imi plang de zor de mila, cand soarta s-a hotarat sa tina cu mine. Un alai intreg de nuntasi trec toti, unul cate unul, inspre etaj, pe unde prin alt loc decat exact pe langa masa noastra. Astfel, timpul petrecut in asteptarea chelnerului, relativ scurt de altfel, a fost departe de a fi plictisitor. O pereche de miri frumosi ca toti mirii, domni sobri aranjati la costum, doamne cochete, domnisoare superbe si, chiar la urma, un grup de tineri italieni galagiosi si bine îmbracati.
Lista de meniuri este foarte bogata. La fel si gama bauturilor, de la aperitive pana la vinuri si sucuri. Capitolul dulciuri sufera putin si se bazeaza in principal pe doar doua feluri: clatite cu diverse umpluturi si inghetata în diferite variante. Se poate opta, insa, pentru niste papanasi romanesti, despre care am constatat ca sunt deliciosi si te fac, astfel, sa uiti frustrarea ca nu ai avut prea mult de unde alege.
| |
 |
 |
